De ce are nevoie stomatologul de radiografie dentara?

Radiografia dentară este imaginea, imprimată pe film, a dinților, a maxilarelor și a țesuturilor înconjurătoare, realizată prin expunerea la raze X. Aceste radiații pătrund prin corp și sunt absorbite de țesuturi, în diferite grade, în funcție de densitatea lor. Structurile mai dense (dinții) sunt albe, țesuturile moi au diverse tonuri de gri, iar cavitățile (lipsa de substanță) sunt negre.

Radiografia dentară este cel mai frecvent examen paraclinic solicitat de medicii dentiști, pentru a detecta detalii cu privire la structura și integritatea dinților și a țesuturilor din jur. Ea constituie un instrument prețios de diagnosticare a diverselor afecțiuni dento-alveolare, în vederea aplicării terapiei optime.

Deoarece cantitatea de radiații emise în timpul efectuării radiografiilor dentare este mică, acestea nu au efecte nocive asupra sănătății Ca măsură de protecție, pacientul poartă un șorț de plumb, care obturează pătrunderea radiațiilor în restul corpului, ele fiind țintite doar asupra maxilarelor.

În funcție de zona de investigat și necesitatea de a observa anumite detalii cu privire la dinți și structurile înconjurătoare, se utilizează mai multe tipuri de radiografii dentare. Ele pot fi intraorale și extraorale. Dintre cele intraorale (filmul este poziționat în interiorul gurii), amintim: radiografia dentară interproximală (oferă informații despre coroanele dinților), radiografia retroalveolară (redă imaginea integrală a dinților, cuprinde atât coroana, cât și rădăcina, și osul alveolar). Radiografiile extraorale sunt: ortopantomografia (arată imaginea maxilarelor și a întregii danturi pe un singur film), teleradiografia (vizualizează dinții în relația cu maxilarul și profilul pacientului), sialografia (evidențiază glandele salivare, cu substanță de contrast).

Se mai utilizează și tomografia computerizată dentară, care oferă secțiuni prin structurile organice („felii”), pe care se fac măsurători de mare precizie în regiunea laterală mandibulară, în zona sinusurilor, pe arcada superioară și la fosele nazale.

Radiografiile dentare sunt foarte utile pentru identificarea diverselor tipuri de carii, a afecțiunilor parodontale, a bolilor gingivale, a dinților incluși, a tartrului, a fisurilor dentare, a gradului de resorbție osoasă (în vederea implanturilor), pentru evaluarea stării lucrărilor restauratorii, a poziției dinților în vederea aplicării aparatelor ortodontice etc. Pe CT se identifică tumori sau fracturi ale oaselor faciale, raporturile crestei alveolare cu sinusurile sau cu nervul alveolar, informații necesare pentru implanturile dentare.